Într-un interviu acordat scriitorului Petre Iordache, autorul unei substanţiale lucrări dedicate celor mai importanţi cetăţeni ai oraşului Giurgiu, Dan Mucenic îşi exprimă bucuria de a-şi regăsi liniştea după nenumărate încercări în lumea culturală bucureşteană, în „oraşul care-mi e cel mai drag pe lume”, într-o funcţie administrativă ideală pentru temperamentul şi preocupările sale: cititor nesăţios, cercetător şi editor al textelor literare inedite, creator de reviste de cultură, descoperitor de tineri talentaţi.

S-a născut în Bucureşti, la 23 nov. 1951, dar după şase săptămâni vine la Giurgiu într-o familie elevată care-i cultivă gustul pentru lectură, muzică şi limba franceză. Urmează cursurile gimnaziale şi liceale în acest oraş cu profesori cărora le păstrează o vie recunoştinţă şi cu colegi pe care-i va preţui toată viaţa, descoperindu-şi aici prima şi ultima iubire, Mirela Cazacu, actuala soţie.

În 1974 absolvă Facultatea de Filozofie, secţia Pedagogie – Română a Universităţii Bucureşti, iar după stagiatura de la Liceul „T. Vianu” intră în presa bucureşteană ca ziarist sau redactor şef la cele mai cunoscute jurnale ale vremii: „Scânteia Tineretului”, „Flacăra”, „Luceafărul”.

După 1990 conduce diferite cotidiane şi săptămânale în Bucureşti  într-o epocă de maximă efervescenţă a presei tipărite, alături de cei mai cunoscuţi ziarişti ai epocii: „Express”, împreună cu Ion Cristoiu şi Cornel Nisorescu, „Zig-Zag”, „Sportul românesc”, alături de un alt celebru concitadin, Ovidiu Ioaniţoaia, redactor şef la revistele dedicate învăţământului românesc „Tribuna învăţământului”, „Examene”, s.a.

Din anul 2000 revine la Giurgiu unde are o prestigioasă activitate ca ziarist prin înfiinţarea bisăptămânalului „Giurgiu Express” şi colaboratori la aproape toate ziarele giurgiuvene, dar şi profesor la Şcoala nr. 5 şi apoi la Licelul „T. Vianu”, unde a lăsat o puternică amprentă asupra elevilor prin profesionalism şi noutatea absolută a metodelor pedagogice folosite la orele de limba şi literatura română.

După o pauză de câţiva ani în care „a funcţionărit” în Bucureşti în Ministerul Muncii, se întoarce definitiv la Giurgiu ca manager la Biblioteca Judeţeană Giurgiu pe care o frecventa asiduu în toată perioada giurgiuveană văzând-o, asemenea lui Borges, un sanctuar sau un paradis la îndemâna oricui.

În această calitate, împreună cu iubirea vieţii sale, Mirela Gruiţă, cunoscută reporteră care a activat mulţi ani la Televiziunea Română şi o dedicată poetă şi prozatoare, a iniţiat şi dezvoltat poate cea mai frumoasă aventură culturală giurgiuveană din ultimele decenii: colecţia de carte, „Biblioteca giurgiuveană” şi revista „Jurnal de literatură”. Acest imens demers editorial, început în toamna anului 2014 în calitate de manager al Muzeului „T. Antonescu” şi continuat în timpul directoratului la Biblioteca Judeţeană „I. A. Bassarabescu” pe tot parcursul anilor 2015, 2016 şi 2017, fără nicio sincopă sau criză financiară, ajungând astăzi la un număr impresionant de apariţii editoriale – 47 titluri de carte, cele mai multe în premieră absolută şi 29 numere de revistă a „Jurnalului de literatură”. Acest proiect de mare anvergură, privit poate cu scepticism la început, a reuşit să atragă spre literatură numeroşi autori locali dar şi din ţară şi străinătate, astfel încât românii din diaspora americană au ales oraşul Giurgiu pentru cel de-al 15-lea simpozion organizat în România al Fundaţiei „Lumină lină”, după oraşe ca: Bucureşti, Chişinău, Sibiu, Iaşi, s.a.

Dincolo de opera sa de editor şi critic literar, Dan Mucenic a excelat şi în proza scurtă, publicată de-a lungul vremii: „Reportaje de dragoste” (Ed. Eminescu, 1982), „Oboseala”, (Ed. Facla, 1988), „Încredere în lumină” (Ed. Sport Turism, 1989), „Luxul lecturii”, „Ceaslovul de la Izvoru”, un jurnal intim din care a publicat doar câteva proze, celelalte aşteptând lumina tiparului, asemenea unei antologii de proză şi poezie giurgiuveană pe care a proiectat-o împreună cu soţia sa şi care va apărea într-un viitor apropiat.

Ceea ce este cu adevărat important în toate aceste eforturi creatoare este modul în care Domnia Sa a reuşit să cointereseze întru actul culturii scriitori, artişti, profesori, factori decizionali, făcând din oraşul Giurgiu o veritabilă cetate culturală care cultivă, într-o lume globalizată, identitatea locală şi literatura de calitate.

 

 

DUMNEZEU SA-L IERTE!